marți, 15 septembrie 2015

Ar trebui sa simt diferit

Articolele tip 10 pasi prin care sa devii un parinte mai bun nu sunt chiar pe gustul meu, dar de data asta am gasit un articol cu numaratoare care merita toata atentia.
Articolul este despre emotii si lucrurile gresite pe care le gandim despre emotii.
Imi propun sa dezvolt aici lista de mituri identificate in articolul original, oferind explicatii proprii. Intentia nu este sa fac o traducere a originalului.

Deci, sa purcedem:
Mitul nr.1: Ar trebui sa ma simt diferit

O, da. Ar trebui sa fiu bucuroasa ca am primit cadoul asta dragut, da parca mi se pare ca cam vrei sa ma manipulezi cu el, asa ca sunt cam furioasa. Da nu e frumos sa fii furios pe cineva care iti face un cadou. Ar trebui sa iti fie rusine ca esti furioasa in loc de recunoscatoare. Dar nu imi place sa simt rusine, asa ca mai bine raman furioasa pe mine ca nu sunt in stare sa ma relaxez si sunt cam paranoica. Asa imi trebuie, oricum nu sunt buna de nimic.

Si iata cum un moment simplu se lasa cu un ghem in stomac si emotii amestecate ca intr-un film care ruleaza constant pe fundal si nici nu (mai) stii ce te-a lovit. Te simti prost mai multe ore si ramai cu un gust amar. Nu poti sa intelegi foarte bine cum ai ajuns in punctul asta. Oare de ce?

Primul lucru la animalele astea numite emotii este sa stii cum le cheama, cine sunt si cum se manifesta. Ca sa le poti identifica in simtirea proprie insa, e nevoie de exercitiu si ghidare corecta care incepe inca din copilarie.
Fetita de 4 ani primeste un cadou care nu ii place si spune asta. Daca raspunsul parintelui este adecvat: inteleg ca nu iti place cadoul, este in regula; totusi, e politicos sa ii multumesti doamnei care ti l-a oferit, totul se incheie aici.
Daca insa parintele se simte rusinat si vinovat de reactia fetitei (probabil pentru ca a experimentat aceste lucruri la randul lui in copilaria sa), va incerca sa ii invalideze reactia initiala - de neplacere si respingere - si sa ii spuna in schimb cum ar trebui sa se simta recunoscatoare si bucuroasa. Prin repetitia acestei situatii, incet-incet, copilul ajunge sa suprapuna reactia invatata peste cea autentica, ajungand sa confunde ceea ce simte sau pur si simplu sa ignore.
Prin aceeasi modalitate, in familiile in care bucuria este absolut necesara pentru bunul mers al lucrurilor, tristetea poate ajunge o emotie neacceptata, fiind tot timpul inlocuita cu furia. Ajungem astfel ca atunci cand ni se intampla ceva trist, in loc sa simtim tristetea, sa ne infuriem - pe noi, pe cei din jur, pe obiecte.

Cunoasterea si identificarea corecta a emotiilor inca din copilarie ne poate asigura o buna igiena emotionala. Daca recunosc ce mi se intampla in interior, reusesc sa pun in cuvinte si sa nu ma simt rusinat de ceea ce simt sau obligat sa simt altceva pentru a ma conforma cerintelor sociale.

Aceasta se intampla cand mama oglindeste inca de la inceput emotiile bebelusului. Copilul poate vedea pe fata mamei ceea ce el ii transmite si poate intelege din reactia mamei ca aceasta este o reflectare a emotiei lui si nu propria emotie a mamei. Astfel, mama digera pentru el emotiile pe care nu le intelege sau care sunt mult prea coplesitoare si i le poate da inapoi intr-un mod pe care copilul il poate integra. Care il ajuta sa se inteleaga si incet incet sa isi construiasca propriul sistem de reglare emotionala. Mai departe vorbele vin sa intregeasca imaginea - Observ ca esti suparat. Cred ca iti e foarte greu sa te desparti de prietena ta cu care v-ati jucat asa de frumos impreuna. Te inteleg. Uite mai stam 5 minute pana va luati la revedere si  maine ne vom intalni din nou.

A lasa spatiu copilului pentru a-si trai emotiile si a nu ne speria de emotiile puternice pe care el le manifesta, a putea sa le oglindim intr-o forma inteligibila pentru el, sunt conditii esentiale pentru a facilita capacitatea lui de a-si regla propriile emotii.
Insa pentru ca aceasta sa aiba loc, e nevoie ca adultul sa poata sta cu furtuna de emotii pe care o trezeste in el reactiile copilul din fata lui si mai este nevoie ca el la randul lui sa poata gestiona de o maniera sanatoasa propriile sale emotii.

Sursa de inspiratie: